| |
Articol scris de VictoRonceaPublicat la data de 27.10.09, ora 05:05În plină frământare electorală asupra informatorilor şi agenţilor conspiraţi din presă, s-a lansat pe piaţă şi „profilul ofiţerului acoperit“ din politica de azi, cu ţintă asupra premierului desemnat, Lucian Croitoru. Simpatic e că atacul vine din partea agenţilor trusturilor pline de „descoperiţi“, începând cu vârfurile Coaliţiei KAZ-GRIVCO-SOV: Patriciu, Felix şi Vîntu, nici unul dintre ei nu ar fi putut promova în timpul regimului comunist în spaţiile şi mediile în care au activat - arab, european, interlop - fără o strânsă legătură cu Securitatea. Sau cu alte servicii. Apoi, nu cumva profilul vehiculat nu se suprapune perfect şi pe un Johannis?; ca să nu mai vorbim de Geoană, Oprescu, Duda, Dăianu, Stolojan, Isărescu, Dijmărescu, Pasti, Secăreş, Codiţă, Năstase, Teodorescu etc etc etc. Vorba „prostanacului“: „nici noi nu mai ştim câţi suntem“... Diferenţa, desigur, cum am spus, ţine de „croitor“. Unii au costumele făcute încă de pe vremuri, la Casa de Modă Venus, alţii la Londra, Washington sau Moscova. Cei mai mulţi amestecă obiectele vestimentare ca pe băutură, gen votcă-cola. Alţii se menţin pe whisky. Foarte puţini mai preferă palinca. Dacă mă întrebaţi pe mine, după 20 de ani de presă şi activitate pe spaţiul extern, părerea mea este că nimeni nu mai este propulsat în funcţii-cheie de conducere în aparatul de stat dacă nu este cadru sau dacă nu garantează pentru el un membru de încredere al mafiei politice.
La fel şi cu noi, ziariştii. Numărarea formatorilor de opinie care nu sunt agăţaţi în vreo nadă SIE-DGIPI-SRI sau a unei reţele externe, cel mai adesea antiromâneşti, este cât se poate de simplă: se face prin eliminare, de pe televizoare. De la TVR, la televiziuni de cartier, cel puţin în ce priveşte audienţa de 1 - 2% din naţiune, ca Realitatea TV sau Antenele, majoritatea persoanelor catapultate este tributară unei asemenea legături. Cei rămaşi pe-afară, ca şi pe vremuri, sub imperiul morţii civile, este aproape sigur că au devenit ameninţări serioase, dar nu la adresa siguranţei naţionale, ci dimpotrivă, la adresa celor care atentează la siguranţa naţională.
Zilele acestea circulă printre jurnalişti, mai mult sau mai puţin securişti, o listă a „acoperiţilor“, apărută şi pe site-ul ziarului „Curentul“, la comentarii. Sunt nume vechi, de personaje prăfuite, cunoscute pentru orice profesionist al informaţiilor ca aparţinând mai multor structuri - când făceai naveta de la „Ştefan Gheorghiu“ la vreo ambasadă occidentală sau de la Bucureşti la Budapesta, Londra şi München, Paris şi Heidelberg şi retur, la „odioasa dictatură“, nici nu poate fi altfel - dar şi nume de tineri, activi şi foarte vorbăreţi, până mai ieri. Am consultat un specialist al serviciilor, pentru a edifica cititorii „Curentului“ şi pe cei migraţi de la „Ziua“ - pentru care îmi arăt recunoştinţa - asupra acestor speculaţii. Profesorul de contra-spionaj susţine că pe această listă sunt şi agenţi ai altor servicii... altele decât cele care toacă banii contribuabililor români. „În lumea asta a operaţiunilor secrete pot fi întâlniţi tot felul de oameni: mercenari şi aventurieri, homosexuali şi curve, trădători, conspiratori sau revoluţionari de profesie, nebuni geniali sau... „contra-ziarişti“. Marii proprietari ai trusturilor media au păcălit pe mulţi în numele serviciilor, făcând caz de şefii acestora, de generalii şi ofiţerii pe care i-au racolat ori au fost infiltraţi pe lângă ei... Viitorul va dovedi ca nimeni nu e infailibil. Încerc un sentiment de jenă profesională când văd că un fost director de serviciu sau altul se autoinvită - prin „acoperitul său“ - pe la câte un post de televiziune. În contextul marilor combinaţii politice preelectorale unii aşa-zişi „acoperiţi“ au devenit deja un fel de proprietate privată în faţa căreia sistemul a prea mic. Asta se întâmplă când la tastatura operaţiunilor acoperite se joacă tot felul de neaveniţi care eludează diferenţa între verbele „a apăra“ şi „a atenta“. Rămâne să va ţin la curent(ul)!
| Candidatul Klaus Potemkin şi agenţii lui de serviciu |
 |
 |
| Scris de Victor Roncea |
Lumea văzută de la Bucureşti
Am râs când am auzit prima oară despre premierul Coaliţiei KAZ-GRIVCO-FNI. Speram ca a doua zi propunerea lui Crin, prin care am înţeles că doreşte să-şi atragă la prezidenţiale electoratul ardelean, să fie dovedită ca o glumă proastă. Ştiam de la colegii mei din Sibiu despre ilegalităţile crase, hoţiile, actele de-a dreptul mafiotice şi tovărăşiile „candidatului-minune“ Klaus Johannis şi am văzut la faţa locului „realizările măreţe“ ale primarului poreclit - sibienii şi procurorii DNA ştiu de ce - „Johannis - şase case“. Cu o origine incertă şi un nume nici românesc, nici german (jurnaliştii locali vă pot informa că şi-a „germanizat“ numele), edilul care a transformat Sibiul într-un oraş de mucava şi turtă dulce, numai bun de pus, miniaturizat, în vitrinele de pe Gardeschützenweg din Berlin, are mari probleme cu pomada, ce se vrea fermecată. Faţadele vopsite frumos, în culori vii, ca în celebrele sate ale lui Potemkin, ascund în spatele lor ruinarea Centrului Istoric al Sibiului, plătită de Europa, dar şi de români cu zeci de milioane de euro. Alte milioane de euro s-au scurs ca viitura prin pavajul Sibiului, când „primarul-minune“ a aprobat învârtirea pietrelor din pieţele centrale şi apoi înlocuirea lor cu piatră chinezească (se terminase piatra în România, deşi politicienii nu au ajuns încă să o spargă pe toată cu barosul, cum ar merita). Dar specialitatea primarului sunt afacerile imobiliare. Terenurile şi clădirile de patrimoniu zboară printre degetele primarului-prestidigitator ca pe sub bagheta lui Iosefini. Azi sunt, mâine nu mai sunt. Nici soţia şi soacra sa nu sunt mai prejos la iluzionism cu acte de moştenire. Anchetând o astfel de afacere tenebroasă, un coleg de presă din Sibiu care nu s-a lăsat cumpărat de mafia locală sau centrală (mai sunt şi dintr-ăştia - specie pe cale de dispariţie), s-a trezit că îl caută un Jeep pe trotuar.
Ultimele mari tunuri ale primarului-premier care - după cum ne transmite prin intermediul obositului Emilian Hurezeanu - „vrea să scoată ţara din mocirlă“ (şi să o afunde apoi unde?) privesc evaporarea stadionului central „Voinţa“ pentru un complex imobiliar şi - atenţie pentru ecologiştii lui Vîntu - Pădurea Dumbrava, în care se află şi cel mai renumit muzeu în aer liber din România - Muzeul naţional de tradiţie şi cultură românescă ASTRA. Desigur, partea cu „românească“ s-ar putea să deranjeze la Viena, Berlin sau mai ştiu eu pe unde se află cei care îi asigură protecţia lui Klaus Potemkin. Distinsul „salvator al naţiei“ (al minorităţii sale poate - minoritatea îmbogăţiţilor peste noapte din salariu de bugetar) vrea să facă pe locul pădurii un... ştrand (vezi planul pe www.curentul.ro). De 55 milioane de euro. Buget de criză. Cu totul întâmplător, lângă ştrand, un alt miliardar de carton vrea să ridice, tot în pădure, în coasta Muzeului Satului românesc, blocuri-turn de 17 etaje.
Agitaţia agenţilor săi de serviciu din media moguliană nu va face decât să sară din baie, odată cu candidatul, şi zoaiele sale. Degeaba au fost puşi la punct astfel de deontologi cu vipuşcă, la cel mai înalt nivel; ei îşi imaginează că dacă au angajamente cu vreun stat membru al Alianţei sunt infailibili. Ei bine, nu. Atunci când acţionezi împotriva intereselor naţionale ale statului din care, teoretic, faci parte, asemenea atitudini se încadrează simplu: la trădare.
Dar „candidatul-minune“ are nu numai probleme cu legea, ci şi cu morala. Grave de tot. O afacere despre care - culmea! - Antena 1 a raportat în anul 2000, un trafic de copii printr-o adopţie efectuată chipurile în Canada, a rămas neelucidată până astăzi. Copiii au dispărut; nu se ştie unde - în familia vreunui pedofil sau la abatorul de organe. Bunica micuţilor a încercat în van să ia legătura cu ei, conform legii. Primarul, pe atunci un profesoraş de fizică şi inspector de copii, a luat-o pe bătrână la pumni şi picioare când a încercat să se intereseze de nepoţii ei, trimişi, după cum credea ea, la o viaţă mai bună. Poate în Rai.
Privind cu scârbă la susţinătorii lui, trebuie să admit că sunt pe măsura lui şi el pe măsura lor: candidatul mafiei. |
|
www.victor-roncea.blogspot.com 0 Comentarii
|
|
